Pentru noi, prahovenii, discuțiile de la București despre „pericolul” unei alianțe PSD–AUR par departe de realitatea de aici. Fiindcă, dacă e să fim sinceri, în Prahova această alianță funcționează deja de multă vreme. Doar că are și PNL în componență. Cei care, la televizor, se prefac adversari de moarte, la nivel local stau la aceeași masă, iau decizii împreună și, cel mai important, transmit aceleași mesaje.
La Consiliul Județean sau în consiliile locale, granițele ideologice dispar imediat. Voturile merg în aceeași direcție, iar atunci când vine vorba de imagine publică, discursul lor se apropie periculos de mult de cel promovat de AUR. Și aici apare partea care îi sperie pe mulți prahoveni: nu e vorba doar de aritmetică politică, ci de felul în care se normalizează un anumit tip de mesaj.
Exemplele recente sunt grăitoare. La Universitatea Populară „Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte, eveniment organizat de Consiliul Județean, liderii județului au stat fără rezerve alături de Dan Dungaciu, prezent luna trecută la controversatul eveniment MEGA de la Chișinău. Iar deasupra participanților, o hartă a României Mari care includea și teritorii ale Ucrainei, un semnal că ideile revizioniste, cândva marginale, au început să fie tolerate chiar de cei care ar trebui să le combată.
Tot acolo se înscrie și întâlnirea consilierilor județeni Rareș Enescu și Marilena Stanciu cu Ion Ceban, primarul Chișinăului, un politician cu legături controversate, declarat indezirabil în România. În mod normal, o astfel de apropiere ar fi stârnit reacții puternice. În Prahova, a trecut aproape neobservată.
La nivelul municipiului Ploiești, mesajele anti-LGBT ale viceprimarului Alexandru Săraru și discursurile mistico-religioase ale lui Mircea Roșca, șeful PNL Prahova, completează un tablou în care intoleranța începe să devină politică oficială.
Mulți oameni privesc aceste evoluții cu îngrijorare. Se simt captivi într-un peisaj politic unde toate marile partide par să se fi întâlnit pe un teren comun: cel al intoleranței și al mesajelor radicale. Mai grav este că nu sunt deloc puțini cei care se tem să-și spună opinia, fie de teama reacțiilor partizanilor acestor idei, fie din cauza fricii de represalii.
Ori, adevăratul pericol chiar acesta este, fiindcă democrația nu dispare brusc, printr-un act de forță, ci încet și tăcut, cu complicitatea celor care asistă fără să spună nimic la încălcarea principiilor ei.
Sursa foto: Pagina oficială a Consiliului Județean Prahova
Add comment