Consiliul Local Ploiești va discuta mâine din nou proiectul privind interzicerea sălilor de jocuri de noroc. Din nou, pentru că proiectul a mai ajuns pe masa consilierilor și, de fiecare dată, s-a găsit câte un motiv pentru ca votul să fie amânat, fie că nu a existat un aviz, fie că mai trebuiau lămurite anumite aspecte, fie că…
Amânările acestea nu ajută, însă, pe nimeni. Nici măcar pe oamenii care lucrează în aceste săli și care sunt folosiți de fiecare dată drept argument pentru menținerea lor. Pentru ei, nesiguranța locului de muncă este cât se poate de reală. Au rate, familii și cheltuieli, iar faptul că proiectul este împins de la o lună la alta nu le oferă nicio protecție. Dacă aleșilor locali le pasă cu adevărat de acești oameni, pot cere sprijinul AJOFM, pot discuta cu firmele care caută personal și pot susține programe de recalificare. Ploieștiul nu duce lipsă de angajatori care se plâng că nu găsesc oameni. Dar una este să cauți soluții și alta este să invoci angajații doar atunci când ai nevoie de un motiv pentru amânare.
Probabil vorbim despre câteva zeci sau, cel mult, câteva sute de locuri de muncă. Fiecare dintre ele contează. Numai că un consilier local nu răspunde doar pentru acești angajați. Răspunde pentru întregul oraș. Iar efectele păcănelelor nu se opresc la cel care bagă banii în aparat. În spatele lui se află, de multe ori, o familie care suportă pierderile: bani luați din casă, salarii risipite, datorii, împrumuturi, certuri și promisiuni încălcate. Sunt oameni care ajung să piardă într-o seară banii pentru mâncare, rate sau întreținere. Iar de plătit nu plătesc numai ei. Plătesc soțiile, soții, părinții și copiii lor.
Suferă și orașul. Este suficient să te uiți în jurul unor săli de jocuri ca să înțelegi despre ce este vorba. Aici se strâng scandalagii, indivizi care caută clienți pentru tot felul de combinații și tot soiul de personaje de care oamenii obișnuiți simt instinctiv nevoia să se ferească. Putem să-i spunem cum vrem, dar aceasta este realitatea: sălile de jocuri atrag în jurul lor o anumită faună. de care cei mai mulți am prefera să ne lipsim.
După cum ne-am putea lipsi și de reclamele la pariuri și câștiguri rapide care au împânzit orașul. Le văd adulții, dar le văd și copiii. Mesajul este simplu și toxic: nu trebuie să muncești, nu trebuie să înveți, trebuie doar să ai noroc.
Unul dintre argumentele folosite împotriva interzicerii este că jucătorii se vor muta în online. Sigur că unii o vor face. Numai că nu toți cei care intră într-o sală de jocuri sunt atrași doar de jocul în sine. Pentru destui dintre ei contează la fel de mult atmosfera, zgomotul aparatelor, luminile, agitația și ceilalți jucători, faptul că sala este în drum spre casă și că poți intra „doar pentru cinci minute”.
Mai există și teama că unii dintre dependenți se vor muta în parcuri sau printre blocuri, la partide de barbut. Este un risc care trebuie luat în serios. Numai că aceasta nu este treaba consilierilor locali, ci a organelor de ordine. Poliția Locală și Poliția Națională trebuie să se asigure că nu vom schimba păcănelele din săli cu barbutul din parcuri. Acolo trebuie să existe fermitate, controale și intervenții rapide. Mai ales că, în ultima perioadă, ploieștenii reclamă tot mai multe fapte antisociale, scandaluri și acte de vandalism, unele dintre petrecute chiar sub ochii polițiștilor.
Asta ar trebui să ne îngrijoreze. Nu faptul că un dependent nu va mai găsi o sală de jocuri deschisă la colțul străzii. La dezbaterea publică pe această temă, consilierul Gheorghe Sîrbu a vorbit despre soarta angajaților, iar apoi a susținut amânarea proiectului. Ar fi fost mai convingător dacă ar fi venit și cu o soluție pentru aceștia. Nu a făcut-o, fiindcă nu de ei îi pasă, ci, cel mult, de voturile lor. Dar și mai mult de ce-i dictează partidul. Ieri, PNL, azi, PSD, mâine…
Ei bine, și el și ceilalți consilieri locali ar face bine să nu uite că n-au fost aleși să apere sălile de jocuri, ci pentru a se gândi la oraș, la siguranța oamenilor, la familiile afectate și, mai ales, la felul în care va arăta Ploieștiul peste câțiva ani.
Add comment