Un festival care la primele sale ediții transforma Ploieștiul într-o veritabilă capitală a culturii a devenit, cu concursul autorităților județene, o activitate pe care acestea o bifează și care, eventual, mai face o gaură în buget. Este vorba despre Festivalul Internațional de Poezie Nichita Stănescu, unde de ani de zile participă aceiași invitați și ale cărui premii, cândva de prestigiu, au devenit irelevante, ca însuși festivalul gândit inițial ca un omagiu adus lui Nichita, dar și ca un promotor al valorilor culturale autohtone. Într-o situație similară se află și Universitatea Populară de la Vălenii de Munte, fondată de savantul Nicolae Iorga, unde edițiile par copiate la indigo, de la un an la altul, cu aceiași lectori și politicieni la prezidiu, dar și alte evenimente organizate de instituții locale și ale căror bugete nu se reflectă nici pe departe în impactul asupra publicului. Despre acestea, însă, cu altă ocazie.
Așadar, dacă în ultimii ani n-ați auzit mare lucru despre Festivalul Internațional de Poezie Nichita Stănescu, nu trebuie să vă jenați, nici nu prea aveați de unde, chiar dacă în 2024, de pildă, pentru promovarea acestuia Consiliul Județean Prahova a cheltuit 11.000 de lei, mai mult de un sfert din bugetul Festivalului și mai mult, de asemenea, decât pentru premiile acordate.
Cum s-a făcut promovarea? Cu afișe si programe tipărite distribuite participanților, cu invitații către diverși și cu bannere agățate pe ici, pe colo, adică la fel ca înainte de 1989, când nu exista internet, libertatea presei era o glumă, iar acțiunile culturale erau vegheate mai mult sau mai puțin discret de autoritățile comuniste.
În acele timpuri, însă, Nichita era până și pentru cei care nu citiseră prea multă poezie la viața lor un adevărat erou și spiritul lui era menținut viu, în ciuda oricăror obstacole, de cei care îl cunoscuseră personal sau făcuseră cunoștința cu opera sa.
Nimic din toate acestea nu mai este valabil astăzi la Festivalul care îi poartă numele, dar care n-a reușit să treacă în niciun fel proba timpului. Cum ar fi putut-o face când de organizare se ocupă o Direcție care are același șef de la înființare, adică din 2001?
Vorbim despre Direcția pentru Cultură Prahova, al cărei director, Costantin Stere, și-a înscris deja numele în galeria “nemuritorilor”, cum li se spune pe furiș mai multor conducători de instituții din Prahova “eternizați” în funcții. Stere are, fără îndoială, stofă de supraviețuitor, reușind să-și recâștige în instanță postul de pe care îl debarcase în primăvara lui 2009 o ordonanță emisă de Guvernul Boc și care i-a adus se pare o mulțime de satisfacții dacă ne uităm în declarația sa de avere, cu casă de vacanță, teren, mașină și 10.000 mp la Băneasa, toate cumpărate din agoniseala de bugetar. Așa sunt unii oameni, mai cumpătați decât alții.
Revenind la Festivalul Nichita Stănescu, însă, dimensiunea internațională a acestuia este dată, în ultimii ani, doar de oamenii de litere din Basarabia care mai vin, aceiași aproape mereu, la Ploiești să-l comemoreze pe Nichita. Spunem asta întrucât, deși Festivalul are loc în preajma zilei de naștere a poetului, atmosfera este mai degrabă una de parastas la care sunt chemați la masă cei care l-au cunoscut pe răposat în timpul vieții sale în detrimentul celor care i-ar putea promova opera și cultiva spiritul în rândul tinerelor generații. Un parastas bogat, totuși, câtă vreme se cheltuiesc pentru masă și cazare 20.000 de lei, adică jumătate din buget, așa cum am aflat din răspunsurile primite de la Consiliul Județean, cel care, ca turcul din anecdotă, este bun de plată.
Există, desigur, oameni onorabili printre acești invitați, dar lipsa de idei a organizatorilor este evidentă și se reflectă în “ecourile” pe care acesta le are în presa națională sau în cea culturală: zero sau aproape.
Cât despre publicațiile locale care, din patriotism și drag de Nichita, mai preiau comunicatele transmise de organizatori, majoritatea publică informații referitoare la activitățile organizate de alte instituții și ale căror merite și le însușește Direcția Județeană pentru Cultură Prahova, cea care “centralizează” toate manifestările dedicate lui Nichita în perioada Festivalului, sperând că astfel își va justifica existența.
Este de altfel interesant că încă din 2006 colegii de la Ziarul Prahova se întrebau care e oare rostul Direcției pentru Cultură Prahova și consemnau, la capătul documentării, ce constatăm și astăzi, după aproape două decenii: la manifestările organizate de această instituție, “în afara celor implicați direct în organizare, a concurenților si a membrilor juriului nu este cam nimeni în sală. Alte acțiuni – pe care reprezentanți ai direcției nu pierd prilejul să le enumere –în general aniversări și comemorări ale unor personalități – sunt reduse de către cei care ori n-au avut încotro, ori chiar au dorit să participe, la același numitor comun: festivism, preocuparea de a bifa că s-a făcut ceva.”
Nimic nou sub soare așadar, câtă vreme șefii șefilor de la Cultură nu au nimic de obiectat. Și cum ar face-o câtă vreme se pot importaliza de câteva ori pe an la aceleași prezidii prăfuite și la aceleași manifestări încremenite în timp, dar pozând în elitele județului, aplaudate de o sală plină ochi cu activul de partid și elevi aduși cu arcanul?
Din nefericire, astfel de acțiuni, în loc să păstreze viu spiritul unor personalități cu adevărat reprezentantive nu doar pentru Ploiești sau Prahova, ci pentru o țară întreagă,nu contribuie decât la îndepărtarea publicului de operele acestora, peste care încet, încet, se va așterne colbul uitării.
Și uite așa, cultura se transformă dintr-un instrument de a educa publicul într-o vacă de muls pentru cei fără scrupule, născuți supraviețuitori și consacrați ca nemuritori, gata oricând să bifeze un festival, un carnaval, ceva, orice.
Add comment