Când am lansat DADA TV, acum mai bine de trei ani, am făcut-o cu o speranța sinceră că putem contribui, fiecare cu ce știe și ce poate, la conturarea unei comunități în care să ne placă să trăim. Nu vorbim doar despre clădiri, parcuri sau trotuare mai drepte, ci despre ceva mai profund — despre oameni care se privesc cu încredere, care se ajută, care aleg să construiască împreună.
Știam, încă de la început, că realitatea nu este întotdeauna blândă. Oricât de frumoasă ți-ar fi “bula”, la un moment dat tot ajungi să te lovești de nepăsare, de cinism, de „merge și-așa”. Te întâlnești cu ele pe stradă, în trafic, în magazine. Dar tocmai de aceea am simțit că trebuie să facem ceva. Că, dacă nu aprinde nimeni lumina, rămânem cu toții în întuneric.
Ne-am propus de aceea să scoatem la iveală ce e frumos, curat și viu în orașul și județul nostru. Oameni care merită să fie văzuți și auziți. Proiecte care pot deveni modele și care ne dau curajul de a spune: uite, așa se poate.
Am mers cu inima deschisă spre cei care ar fi putut să ne fie parteneri de drum. către mai multe companii mari și care s-ar fi putut implica într-o astfel de campanie. Le-am vorbit despre visul nostru și despre ce putea deveni el cu sprijinul lor. N-au spus nu. N-au spus nimic. Și am mers mai departe. Pentru că unele drumuri se parcurg oricum — mai încet, poate mai greu, dar cu pași siguri.
Astăzi, nu vrem să tragem concluzii amare. Vrem doar să spunem că DADA TV continuă pentru că încă mai credem. Credem că Ploieștiul și Prahova pot fi mai mult decât niște puncte pe o hartă economică. Credem în cei care aleg să se implice, să schimbe, să iubească locul în care trăiesc.
Suntem pe cont propriu? Poate. Dar nu suntem singuri. Avem lângă noi oameni care au înțeles. Puțini, dar valoroși. Și avem ideea — ideea că schimbarea începe de jos, cu fiecare dintre noi, cu o cameră de filmat și o voce care spune: uite ce se face bine aici, hai să facem și noi.
DADA TV nu e doar un proiect. E o promisiune. Că nu ne oprim. Că vom continua să arătăm frumosul, chiar și când pare că nimeni nu se uită. Că orașul acesta merită. Și, mai ales, că oamenii buni nu sunt puțini. Doar că, uneori, au nevoie să li se dea curaj.
Add comment