„Petrolul înseamnă a doua casă”: o lecție despre memorie și identitate la inaugurarea SICAR Museum

Sâmbătă, la Stadionul „Ilie Oană” din Ploiești, am participat la inaugurarea SICAR Museum, un proiect privat construit în jurul colecției personale a lui Radu Simionescu. Evenimentul a adus în același spațiu foști sportivi, suporteri ai Petrolului, copii, părinți și vizitatori interesați de istoria sportului prahovean.

Muzeul este amenajat într-un loc cu valoare simbolică pentru Ploiești. Alegerea stadionului nu este întâmplătoare, pentru o parte importantă a publicului local, istoria sportului prahovean se leagă direct de Petrolul Ploiești, de generațiile de jucători, de meciurile de referință și de memoria comunității galben-albastre.

SICAR Museum aduce patrimoniul sportiv local mai aproape de public, a unei colecții personale construite prin ani de muncă, perseverență și pasiune. Tricouri, fotografii, obiecte sportive, autografe și piese adunate în timp de Radu Simionescu devin, prin acest proiect, nu doar exponate, ci repere de documentare și de educație pentru publicul tânăr. Inaugurarea a fost gândită ca o întâlnire între oameni ai sportului, suporteri și public.

Primul dialog l-am purtat cu Radu Simionescu, inițiatorul SICAR Museum, omul care a transformat o colecție personală într-un muzeu deschis publicului. Am vorbit despre începuturile proiectului, despre efortul de a aduna și păstra obiecte cu valoare sportivă și despre motivul pentru care inaugurarea a avut loc la Stadionul „Ilie Oană”.

„SICAR Museum trebuie să devină un loc al identității locale”

Radu Simionescu vorbește despre SICAR Museum ca fiind un proiect în dezvoltare, construit în jurul ideii că obiectele colecționate pot păstra istoria sportului și pot fi puse în valoare în beneficiul comunității

Radu, când ai simțit că SICAR nu mai este doar o colecție personală, ci trebuie să devină un muzeu deschis publicului?

În momentul în care am depășit o anumită „bornă”, atunci când am ajuns la aproape 3.000 de obiecte, tricouri, medalii, distincții din sport, la nivel național și internațional. A fost evident că, pentru a păstra vie istoria sportului dar mai ales pentru a nu uita însemnătatea și simbolismul lor, am considerat că este nevoie să existe un muzeu.

SICAR Museum pornește din colecția ta personală, construită în ani de muncă și perseverență. Ce înseamnă pentru tine transformarea acestei colecții într-un spațiu deschis publicului?

Ne dorim ca SICAR Museum să crească de la an la an. Ne dorim să fie un loc propriu în care fiecare colecționar din județul Prahova să poată face expoziții temporare sau permanente, astfel încât să fie un loc al identității locale.

De ce ai ales Stadionul „Ilie Oană” pentru deschiderea oficială? Ce înseamnă acest loc pentru memoria sportivă a Ploieștiului?

„Ilie Oană” este un monument al istoriei fotbalului prahovean, pot spune chiar și al gloriei. Este locul unde sportul-rege a adunat sute de mii de spectatori, este locul unde s-a scris istorie. Nu uităm că avem titluri naționale, avem două Cupe ale României, cea din 1995 și cea din 2013. Să nu uităm că acest loc poartă și amintirea unuia dintre cele mai mari momente din istoria fotbalului ploieștean, aici, Petrolul a învins legendara echipă Liverpool, într-un meci rămas în memoria suporterilor ca simbol al forței și al orgoliului galben-albastru.

Ce înseamnă un stadion pentru un copil sau pentru un tânăr?

Poate fi un deziderat. Este momentul în care are șansa să vadă glorii ale echipei iubite, să primească autografe. Este momentul de bucurie când vezi pe fața oamenilor emoția întâlnirii cu un idol al copilăriei sau al tinereții.

În ceea ce privește pașii următori, Radu Simionescu spune că proiectul va continua cu o expoziție mai amplă, programată la finalul lunii noiembrie, la Palatul Culturii. Aceasta ar urma să includă atât repere importante din sportul românesc, cât și piese cu valoare internațională. Pentru anul viitor, obiectivul este găsirea unei locații mai mari, care să permită expunerea tuturor sporturilor reprezentate în colecția sa personală.

De la colecția care păstrează istoria, la omul care a trăit-o în tricoul Petrolului

După dialogul cu Radu Simionescu, am avut deosebita plăcere să îl întâlnesc pe Octavian Grigore, unul dintre jucătorii de referință ai Petrolului Ploiești. Dacă Radu Simionescu vorbește despre obiectele adunate cu răbdare și pasiune, Octavian Grigore aduce în acest spațiu memoria omului care a trăit istoria clubului pe teren, în tricoul galben-albastru. Prezența sa la inaugurarea SICAR Museum a adus evenimentului o dimensiune aparte, aceea a memoriei trăite direct pe teren, în tricoul galben-albastru.

Octavian Grigore: „Petrolul înseamnă a doua casă”

Octavian Grigore este una dintre vocile importante ale memoriei petroliste. Prezența lui la inaugurarea SICAR Museum a completat firesc povestea începută de Radu Simionescu. Dacă inițiatorul muzeului vorbește despre munca de colecționar și despre efortul de a aduna, păstra și expune obiecte cu valoare sportivă, Octavian Grigore aduce perspectiva celui care a trăit această istorie pe teren. Pentru fostul jucător al Petrolului, tricourile, fotografiile și celelalte piese expuse nu sunt simple obiecte, ci legături directe cu oameni, meciuri, vestiare, suporteri și momente care au definit clubul. Dialogul cu el a dus discuția din zona colecției care aparține SICAR Museum spre memoria vie a Petrolului, acolo unde fiecare tricou poartă nu doar un nume, ci și o parte din identitatea galben-albastră a Ploieștiului.

Domnule Octavian Grigore, ați trăit o parte importantă din istoria Petrolului pe teren. Cum ați privit astăzi această istorie, așezată în vitrine, la SICAR Museum?

Este un moment cu adevărat emoționant pentru mine. Nu privesc aceste tricouri ca pe niște simple obiecte expuse într-un muzeu. Ele fac parte din viața mea, din istoria mea, din anii petrecuți lângă Petrolul Ploiești. Sunt tricouri care îmi amintesc de colegi, de vestiar, de meciuri, de bucurii, de momente grele și de oameni alături de care am trăit o parte importantă din cariera mea. Unele dintre aceste tricouri au fost purtate de colegii mei, altele au legătură directă cu mine. De aceea, atunci când le văd aici, așezate în vitrine, simt că nu mă uit doar la trecut, ci la o parte din sufletul meu sportiv. Este emoționant să vezi că ceea ce ai trăit pe teren, în ani de muncă și devotament, ajunge să fie păstrat și arătat generațiilor care vin din urmă. Asta înseamnă, până la urmă, memoria unui club.

Când vezi un tricou galben-albastru expus într-o vitrină, la ce te gândești prima dată?

Când văd un tricou galben-albastru expus, mă gândesc, înainte de toate, la oamenii din spatele lui. Mă gândesc la colegii mei, la generațiile care au muncit pentru Petrolul, la jucătorii care au intrat pe teren cu responsabilitate și au încercat să ducă mai departe numele acestui club. Un tricou nu înseamnă doar culori sau număr pe spate. Înseamnă vestiar, meciuri, antrenamente, sacrificii, suporteri și momente trăite împreună. În spatele fiecărui tricou există o poveste, un context, o echipă și o perioadă din istoria Petrolului. De aceea, pentru mine, aceste tricouri nu sunt simple piese de muzeu, ci semne ale unei munci colective și ale unei legături puternice cu acest club.

Într-un material publicat cu doar câteva luni în urmă, v-am definit printr-o formulă care vi se potrivește foarte bine: „un singur club, o singură iubire”. Privind în urmă la anii petrecuți alături de Petrolul Ploiești, ce înseamnă pentru dumneavoastră fidelitatea față de acest club?

Pentru mine, Petrolul Ploiești înseamnă a doua casă. Înseamnă familie, înseamnă respect, înseamnă iubire. Este un amalgam de sentimente pe care un om le trăiește de-a lungul a cel puțin 40 de ani de muncă și de viață alături de club.

Astăzi, la deschiderea expoziției organizate de Radu Simionescu și SICAR Museum, vedem o mulțime de copii. Ce ar trebui să înțeleagă acești copii care intră și văd obiecte legate de Petrolul, dar nu au cunoscut generațiile despre care vorbim?

Este îmbucurător faptul că au venit foarte mulți copii, pentru că acești copii vor fi oamenii din tribună, vor fi oamenii care vor sprijini și vor iubi Petrolul. Ei trebuie să înțeleagă că în spatele rezultatelor este multă muncă, mult efort, adeziune și fidelitate față de club. Depinde de fiecare ce își dorește, pentru că astăzi copiii sunt foarte ușor influențați de anumite medii.

Crezi că ideea lansării acestui muzeu poate schimba ceva în atitudinea spectatorului de fotbal?

Cred că generațiile mai vechi se raportează la acest muzeu într-un mod profund personal, pentru că multe dintre aceste obiecte fac parte din viața lor, din amintirile lor, din anii în care au trăit Petrolul cu intensitate, din tribună sau de lângă echipă. Pentru ei, un tricou, o fotografie sau un nume nu sunt simple repere sportive, ci fragmente din propria lor poveste. M-a impresionat însă foarte mult să văd aici și mulți copii veniți împreună cu părinții. Pentru mine, acest lucru are o semnificație aparte. Înseamnă că părinții de astăzi, care sunt suporterii Petrolului, duc mai departe această legătură și le transmit copiilor nu doar simpatia pentru un club, ci o parte din identitatea lor. Îi apropie de istoria Petrolului, îi învață să rezoneze cu aceste culori și să înțeleagă ce înseamnă apartenența la o comunitate.

Asta mi se pare esențial, iubirea pentru Petrolul să nu rămână doar în amintirea unei generații, ci să fie dusă mai departe, firesc, de la părinți la copii. Pentru un club, aceasta este poate cea mai frumoasă formă de continuitate.

Inaugurarea SICAR Museum de la Stadionul „Ilie Oană” a avut, dincolo de caracterul festiv, o miză clară, punerea în circuit public a unei memorii sportive construite prin colecția lui Radu Simionescu. Radu Simionescu a vorbit despre drumul prin care colecția sa personală a ajuns să se transforme într-un spațiu deschis publicului, dar și despre planurile de dezvoltare ale SICAR Museum. De cealaltă parte, Octavian Grigore a adus perspectiva omului care a trăit istoria Petrolului pe teren și care regăsește în obiectele expuse nu doar trecutul clubului, ci și o parte din propria viață sportivă.

Deschiderea SICAR Museum în contextul Nopții Muzeelor a oferit evenimentului un cadru potrivit. Într-o zi dedicată locurilor care păstrează și prezintă identitatea comunităților, noul muzeu a propus publicului o formă de memorie locală legată de Stadionul „Ilie Oană”, de Petrolul Ploiești și de sportul prahovean. Pentru vizitatorii de toate vârstele, inaugurarea a fost ocazia de a vedea cum o colecție personală, construită cu răbdare, perseverență și pasiune, poate deveni un reper cultural al orașului. Pentru cei care astăzi nu au putut fi prezenți la eveniment, îi informăm că muzeul va rămâne deschis în permanență, ulterior urmează a fi stabilit programul de vizitare.

La finalul materialului, cititorii pot urmări și două scurte flash-interviuri cu protagoniștii acestui reportaj, Radu Simionescu și Octavian Grigore. Primul vorbește despre munca din spatele SICAR Museum, iar cel de-al doilea despre emoția întâlnirii cu memoria Petrolului, așezată acum în vitrinele stadionului „Ilie Oană”.

SICAR Museum nu este doar rezultatul unei colecții personale. Este dovada că memoria sportului poate fi păstrată și în afara instituțiilor mari, atunci când există pasiune, consecvență și dorința de a împărți cu publicul ceea ce, până la un moment dat, a aparținut doar unui om.

Text, video și fotografii: Alexandru OLTEANU