Pentru suporterii Petrolului, „Ai fost odată ca-n povești” înseamnă mai mult decât un imn. Este cântecul care răsună pe stadionul „Ilie Oană” și pe care mii de oameni îl cântă împreună, înaintea meciurilor sau în momentele importante din istoria echipei.
Imnul a fost compus și interpretat în 2002 de George Nicolescu, artistul ploieștean care avea să-l cânte și la inaugurarea noului stadion. George Nicolescu s-a stins din viață în martie 2024, la vârsta de 74 de ani.
Cu două decenii înainte, însă, Petrolul mai avusese un cântec dedicat. Se numea simplu: „Hai Petrolul!”.
Partitura sa a fost publicată într-un program de meci din sezonul 1982–1983, pregătit pentru partida dintre FC Petrolul și Chimia Râmnicu Vâlcea, programată sâmbătă, 16 octombrie 1982, pe vechiul stadion din Ploiești. Documentul păstrat până astăzi cuprinde atât linia melodică, cât și versurile complete.
Muzica era semnată de compozitorul Florin Comișel, iar versurile îi aparțineau poetului și gazetarului Corneliu Șerban. Pe coperta materialului, piesa era prezentată drept „cântec dedicat sportivilor de la F.C. Petrolul”.
Nu era un cântec complicat, ci unul scris pentru a fi învățat ușor și cântat din tribune. Refrenul avea ritm, energie și un îndemn cât se poate de direct:
„Hai Petrolul! Hai Petrolul,
Cu vigoare și curaj,
Mai rapid înscrie golul
Pe tabela de marcaj!”
Dincolo de chemarea la victorie, versurile vorbeau despre ceea ce a însemnat întotdeauna Petrolul pentru Ploiești: o echipă în jurul căreia se strânge orașul, indiferent de rezultate:
„Ploieșteni suntem mereu,
Laolaltă cu echipa,
Și la bine și la greu.”
Florin Comișel nu era doar un nume important al muzicii românești, ci și un artist profund legat de orașul său natal. Născut la Ploiești, în 1922, a fost compozitor, pianist, dirijor, folclorist și profesor la Conservatorul din București. A condus timp de peste două decenii Ansamblul „Rapsodia Română” și a scris lucrări corale, vocal-simfonice și 16 operete. O parte importantă a creației sale a fost destinată instituțiilor și formațiilor artistice prahovene.
Nici Corneliu Șerban nu a ajuns întâmplător să scrie versurile acestui cântec. Născut în 1937, la Dornești, în județul Suceava, el s-a format în Prahova: a învățat la Teișani și Vălenii de Munte, apoi a urmat Liceul „I.L. Caragiale” din Ploiești. După absolvirea Facultății de Filologie din București, a revenit în oraș, unde a lucrat la Casa Regională a Creației Populare, iar apoi, timp de peste trei decenii, ca redactor la ziarele „Flamura Prahovei” și „Prahova”. Poet, publicist și traducător, Corneliu Șerban a fost și membru al Asociației Presei Sportive din România, iar în 1996 a publicat volumul sugestiv intitulat „Ecou din tribună”.
Legătura sa cu Petrolul este însă și mai veche. În ediția din 16 iunie 1964 a ziarului „Sportul popular”, Corneliu Șerban semna articolul „Băieții noștri”. Povestea acolo că fusese coleg de școală cu Viorel Mateianu, că îl cunoscuse pe Mircea Dridea în fața tablei de șah și îi amintea pe suporterii aflați mereu alături de „băieții lui Oană”.
Astăzi, cântecul pare să fi fost uitat, iar imnul lui George Nicolescu i-a luat firesc locul în inimile suporterilor. Partitura păstrată în vechiul program de meci rămâne însă o frumoasă mărturie despre o altă epocă a Petrolului și despre aceeași legătură care a trecut din generație în generație: Ploieștiul alături de echipa sa, „și la bine, și la greu”.
Add comment